O punem azi?

Pana unde sa mergem cu glumele, cat sa glumim, sau sa glumim sau sa fim seriosi ?
Probabil toti stim de tehnica cocky & funny. Defapt tehnica in sine ne da si raspunsul.

Conteaza foarte mult sa fi glumet, dar nu tre sa o duci la extrem cu glumele, pentru ca s-ar putea sa fi perceput ca si un baiat “goofy”, si nu unul special. Goofy in sine e baiatul care glumeste tot timpul, cu orice, oricand. Asta e bine pana la nivelul in care tre sa fie vorba de ceva mai mult ca si atractie. Aici intra in joc baiatul acela rau care “taie” glumele si zice lucrurilor pe nume: “Let’s fuck!”.

Trebuie sa avem grija si cu ce glumim. In primul rand sa nu prea glumim pe seama noastra (DLV), si sa nu glumim pe seama oameniilor cu care am putea rani sentimente (cersetori, saraci, etc.). In rest sa incercam sa glumim pe seama tuturor cocalarilor (hate’em)… dar in primul rand sa glumim mult despre “noi doi”, si foarte important: sa glumim cu sexualitate! (nu despre, ci cu) (ex.: (o plimbarica, stai in spatele ei pe o alee mai intunecata) “E cam intuneric aici, ar trebuii sa ai grija. Nu stii cine te poate musca de la spate.” (si o mica muscatura pe gat). sau “Nu prea imi plac locurile astea intunecate. Sper sa nu fiu iarasi violat de o batrana nimfomana…ca data trecuta.”).

(Glumele bune sunt acelea cand aroganta + sexualitatea + originalitatea dar totodata si seriozitatea - adica dorinte ascunse, ca alea-s serioase - sunt prezente. Gameul bun tine de echilibrul dintre glume si seriozitatea totala.)

Deci cand vream sa trecem la “lucruri serioase” sa lasam glumele…pe bune acuma, I’m not joking.

Stau si ma gandesc de vremurile cand am inceput eu sa ies sa gameuiesc.

Aveam “material” destul, aveam tot timpul sa invatam ceva nou, din cartile sau seminariile facute de pick-up-artistii cunoscuti din mass-media. Acuma ca totul a devenit natural pentru mine, desi mai am multe chestii de microcalibrat, stau si ma gandesc de unde invata AFC-i de azi, acei AFC care vor sa se schimbe, sa mai vada, si sa miroase si ei o parte din Rai…

Spre dezamagirea mea, de mult ori renunt sa mai dau sfaturi pe forumuri, sau pe messengeri din urmatoarele motive:

1. Respectivul nu vrea sa se mai schimbe. Orice ai face, el te asculta si isi imagineaza lucrurile, dar nu are puterea perceptiei, credinta, si personalitatea atat de puternica incat sa zica: Fuck, macar sa incerc si eu. Recent am fost la un cocktail party pe un acoperis, de unde se vedea tot orasul. (A gorgeos view.) Am intalnit doi tipi, prieteni defapt. Amandoi dintre ei au aflat de joc cam de 2 ani. Unul dintre ei, s-a apucat de treaba, si-a bagat toata silinta, toata viata, sa invete, si a si reusit. A venit cu o frumusica blonduta. Celalt tip pur si simplu a inceput acuma doi ani cu treaba: “Mereti ma, e o prostie! Vrei fete, tre sa ai bani, masina, (si toate cacaturile pe care le aud zi de zi).” Baiatul, mahmur, fara femeie, cu ideile lui (nu cred ca a avut parte din rai de atunci, poate de “o mana de ajutor” si atat. Se vedea si diferenta de atitudine la cei doi. Tipul cu fata: “Eu am venit aici pentru tablou.” celalalt “Alcoolul, unde e alcoolul?” apoi “Femeile, unde-s femeile?” (da, maaare disperat, stiu!)

2. Intalnesc foarte multi AFC, sau RAFC pe forumuri. Toti cer sfaturi. Pana aici OK. Marea problema e ca primesc sfaturi…doar ca nu primesc sfaturi de la oameni experimentati, ci de la ceva copii care sau au citit, sau si-au imaginat ei lucrurile in felul acela. Iar dupa ce au fost saracii oameni care cer sfaturi bombardati cu  aceste sfaturi aiurea si primesc un sfat oarecum ok, nu mai stiu ce sa faca, se pierd, si in viata lor de kakao nu mai devin PUA neer ever.

La urma urmei, cei care nu invata de la “cei mari” (cei care au pus baza teoriilor), nu isi dau silinta, si nu se dedica, nu experimenteaza, nu exerseaza, nu o sa isi dezvolte o atitudine de player niciodata, si nu o sa aiba femei ca in poza… simplu.