25th Aug 2008
Glumim glumim, dar…
Pana unde sa mergem cu glumele, cat sa glumim, sau sa glumim sau sa fim seriosi ?
Probabil toti stim de tehnica cocky & funny. Defapt tehnica in sine ne da si raspunsul.
Conteaza foarte mult sa fi glumet, dar nu tre sa o duci la extrem cu glumele, pentru ca s-ar putea sa fi perceput ca si un baiat “goofy”, si nu unul special. Goofy in sine e baiatul care glumeste tot timpul, cu orice, oricand. Asta e bine pana la nivelul in care tre sa fie vorba de ceva mai mult ca si atractie. Aici intra in joc baiatul acela rau care “taie” glumele si zice lucrurilor pe nume: “Let’s fuck!”.
Trebuie sa avem grija si cu ce glumim. In primul rand sa nu prea glumim pe seama noastra (DLV), si sa nu glumim pe seama oameniilor cu care am putea rani sentimente (cersetori, saraci, etc.). In rest sa incercam sa glumim pe seama tuturor cocalarilor (hate’em)… dar in primul rand sa glumim mult despre “noi doi”, si foarte important: sa glumim cu sexualitate! (nu despre, ci cu) (ex.: (o plimbarica, stai in spatele ei pe o alee mai intunecata) “E cam intuneric aici, ar trebuii sa ai grija. Nu stii cine te poate musca de la spate.” (si o mica muscatura pe gat). sau “Nu prea imi plac locurile astea intunecate. Sper sa nu fiu iarasi violat de o batrana nimfomana…ca data trecuta.”).
(Glumele bune sunt acelea cand aroganta + sexualitatea + originalitatea dar totodata si seriozitatea - adica dorinte ascunse, ca alea-s serioase 
- sunt prezente. Gameul bun tine de echilibrul dintre glume si seriozitatea totala.)
Deci cand vream sa trecem la “lucruri serioase” sa lasam glumele…pe bune acuma, I’m not joking.
Salut,
Am descoperit de curand cartea lui Neil Strauss - The Game si am inceput sa citesc despre The Game, PUA, Mystery Method samd. Mi-ar placea sa corespondam. Da-mi un reply pe email.
Thanks